7 motive pentru care m-am lăsat cucerită
Cu tribul La Pas pe Calea Victoriei. Teresa era in rolul de fotograf
Anunțam ieri pe Facebook printr-o poză genială făcută de Aurel Vîrlan, că m-am reîndrăgostit. Rectific. M-am îndrăgostit pentru prima dată. Rectific din nou. Am conștientizat pentru prima oară că sunt îndrăgostită lulea de orașul în care am ales să mă nasc.
Aventura mea de bucureșteancă de trei generații a trecut prin diferite stadii. De la revolta de a nu avea bunici la țară la recunoștința de a avea acces la cele mai importante evenimente ale țării, de la fascinația cadrelor luate de Sergiu Nicolaescu în filmele sale la repulsia față de mirosurile pestilențiale din preajma…oricăror ziduri mai ferite privirii, de la comoditatea de a putea alege ce job vreau eu în presă la frustrarea că în alte țări Capitala arată de nu-ș câte ori mai interesant decât a noastră.
Astăzi însă, după ce am ieșit de la una dintre cele mai frumoase emisiuni Star Matinal de Weekend la care am participat, (cu tema renașterea și speranța) am hotărât în plen să ieșim în parc. În mașină însă, auzim chemarea către Calea Victoriei, transformată de sărbători în Centru Pietonal. Reconfigurarea traseului! Pas compas – Piața Victoriei. Găsim ușor locul de parcare ce ne aștepta fix pe noi și începem ședința foto. Întâi în fața Guvernului, ca semn al rezistenței noastre. Apoi în capătul străzii, fermecați de ce vedeam…
De aici filmul se rupe, sau mai bine zis curge de la sine, pentru că la fiecare pas exclamam cu toții- Incredibil! Ce frumos! Cum de s-au gândit și la asta! E minunat!
- Primul lucru care m-a frapat (și pe care mi l-am edificat cu ajutorul oglinzii mele fidele, soțul meu iubit și drag) a fost lumea frumoasă de pe stradă. Frumos aranjată și frumos ”atitudinată” dacă pot spune așa și iată că o fac. Adică nimeni nu deranja pe nimeni, toată lumea era dispusă să zâmbească chiar dacă un fotograf entuziast (ca mine de exemplu) îi călca din greșeală, toată lumea se bucura din plin de fiecare moment.
Zestrea Bunicii – La Pas pe Calea Victoriei
2. Iar ”scuze de bucurie” au fost cu duiumul. Întâi tarabele cochete și total neagresive, răsfirate aerisit și pline de bunătăți tradiționale fără mirosuri deranjante. Apoi Teatrul Masca și alți mulți, foarte mulți artiști costumați în tot soiul de personaje, care mai de care mai haioase și mai atractive pentru fiecare copil. Respectiv și pentru copiii din fiece adult! Apoi găselnița senzațională a panourilor ”La pas pe Calea Victoriei” cu fotografii și reclame de pe vremea Micului Paris. Cu cucoane și domni bine ieșiți la promenadă și anunțuri ce respectă cele mai stricte reguli ale marketingului de astăzi… Și noi ne credem deștepți… Absolut delicios este evident limbajul folosit atunci…
Imagini de alta data – La Pas pe Calea Victoriei
Parcul Nicolae Iorga, altfel ferit oarecum privirilor trecătorilor acum este pus în valoare de evenimente și aranjamente florale de vis. Tot astăzi am auzit că Parcul ar fi scos la licitație. Sper să fie doar o glumă proastă.
Lalele in Parcul Nicolea Iorga – La Pas pe Calea Victoriei
Să ne întoarcem la motive de bucurie.
3 – Piesa Parizianca a celor de la Teatru Masca se întâmplă de câteva ori pe zi în mijlocul străzii, evident. Cântăreții stradali ( la saxofon, vioară sau chitară) sunt parcă scoși din cutia anilor interbelici și aduși să interpreteze ”Let it be” și alte evergreen-uri… Fiecare proprietar de tarabă este plin de mândrie și recunoștință că se află acolo așa că au steagul tricolor, zâmbesc, sunt fericiți să facă fotografii cu toți trecătorii, nu doar cu cei care le aduc cash, vă spun, e ceva ireal…
4 – Mă gândeam pe măsură ce înaintam dacă organizatorii, Primăria prin cei de la CreArt au instruit fiecare participant să fie entuziast sau le-au dat cu prafuri la grămadă. Evident că e firesc să fii bun și amabil, dar parcă e atât de puțin românesc, ce Dumnezeu!? Ce dacă e prima zi de Paște, chiar așa, nu înjură nimeni, nu scuipă nimeni semințe pe jos, nu îmi spune nimeni după 10 minute de admirat marfa să mă dau din fața tarabei ca să poată veni adevărații clienți? Ce oraș e ăsta?!
Nu mai vorbesc de culorile de povești cu zâne de peste tot. De la decorațiunile de Paște, costumele personajelor, ale trecătorilor și mai ales ale celor 10 …giganți din hârtie creponată care băteau palma cu toți doritorii…
5 – Abia după ce am plecat de acolo ( deși venisem pentru o jumătate de oră ne-am desprins cu greu după 4 ore, fără să reușim să acoperim tot traseul) am realizat de ce este cu siguranță unul dintre cele mai reușite (dacă nu cel mai) festivaluri stradale din Europa. În primul rând pentru spațiul generos al arterei bucureștene. Dar poate cel mai important motiv este acela că…doamnelor și domnilor, iată că și în România se poate să aduni zeci de mii de oameni la un eveniment unde NU se dau mici și cârnați, nici gratis, nici ieftin, nici scump!!! NU miroase a grătar, NU se câștigă nimic material, NU ai la ce să te împingi sau să te bulucești, NU este muzica asurzitoare, NU este nimic balcanic sau de prost gust!!!
Muzica – La Pas pe Calea Victoriei
Este însă parfumul Micului Paris peste tot și ca atare atrage urmașii micilor parizieni dispuși să se îmbrace frumos și ”altfel” doar pentru o plimbare #lapaspecaleavictoriei.
Tarabe -La Pas pe Calea Victoriei
6 – Mi-au dat lacrimile efectiv…mai ales că mi-am văzut dragostea față de oraș reflectată pentru prima dată și într-un licăr al ochilor de #brașoveanrefractaratotceinseamnaBucurești ai jumătății mele din viața asta și alte câteva.
Copilele s-au distrat copios ba chiar au și mulțumit pentru cea mai frumoasă zi de Paște ever (totuși cred că au dat și cu ceva prafuri pe străzi…) și împreună ne rugăm ca astăzi (la mine pe calculator scrie deja ora 1.00) să avem măcar ceva ferestre de soare în mult amenințata ploaie ca să ne mai bucurăm de o plimbare fabuloasă în timp. Deocamdată în trecut. Dar poate că în scurt timp în viitor.
Indiferent ce comentează unii și alții, eu mă înclin cu bucurie în fața primului primar post revoluționar care m-a făcut să mă simt mândră că sunt bucureșteancă. Și da, e FEMEIE!!! Mulțumesc Gabriela Firea! Ție și celor cu care ai pus la punct acest minunat cadou de sărbători!!!
PS- 7- Am descoperit o tarabă ținută de doi…țigani gabori neaoși cu bijuterii stil vintage…o nebunie. La prima rază de soare ne vedem acolo!!!
Gabori – La Pas pe Calea Victoriei
PPS- După cum arată vremea, prima rază de soare va veni în altă zi. E bine și așa. A fost un prim pas spre normalitate.. Nu puteau norii să ne lase să-l facem de trei zile. Era prea mare pasul. Puteam să ne împiedicăm. Da, românul are talent să facă haz de necaz. Dar astăzi am vrut doar să mă plec. Întru recunostința unei munci enorme, unei idei îndrăznețe, unei determinări de jos pălăria.
Deci, doamnelor și domnilor- TE IUBESC BUCUREȘTI!!!
