3 reguli simple pentru Trăit din Plin
Vin după mai bine de cinci luni de prezentări intense, workshop-uri de feminitate și intro Donna Divina, unde sute de femei m-au ascultat fascinate de căile de vindecare și eliberare pe care le deschideam. Din acestea, mai bine de trei sferturi ar avea nevoie URGENT de lucru cu ele și cu schimbarea percepției asupra vieții. Câte au acceptat semnalul de alarmă simțit? Poate jumătate. Câte au făcut deja primul pas, cu determinare și intenție de curățenie? Nici 10 %. Am trecut prin toate stările posibile și imposibile până să înțeleg că liberul arbitru trebuie respectat chiar și atunci când vezi că cineva se îneacă pentru că așa a ales…
Ca să mă liniștesc definitiv, Universul mi-a trimis 3 semne. Eu am un acord cu Îngerii mei. Eu îi ascult, dar ei trebuie să-mi hrănească apucăturile de ziarist. Respectiv să-mi dea aceeași informație din trei părți.
1-Ileana Ciuculete a murit. Fulgerător, fără să se plângă, fără să ceară ajutor. Cum ar fi putut să o facă, dacă programul pe care a trăit mereu scria: Totul pentru ceilalți! Tu nu ești importantă! Ești doar ceea ce oferi! Nu lăsa să se vadă că ți-e greu! Te vor călca în picioare! Artiștii adevărați cântă pe scenă și în seara în care și-au îngropat părinții!
Ileana Ciuculete
Și pentru că ați citit toate aceste aberații, decretez pentru toți ceea ce am învățat la Metoda Silva– ‘Anulează!Anulează!‘ Din păcate pentru ea nu mai pot face nimic… în toate discuțiile cu ea m-am lovit de un zid. ”Eu așa mă simt bine, Roxănica, să fac mereu sacrificii pentru alții…” Chiar așa? Corpul ei sigur nu s-a simțit bine… Și atunci oare de ce ne mințim? Cât de greu este să încerci măcar o zi să NU mai trăiești pentru alții… ci pentru TINE? ‘Bei în sănătatea altora și ți-o ruinezi pe a ta’… Vrei să fie toată lumea mulțumită, oricum nu e, pentru că nimeni nu știe de fapt ce vrea, iar tu ai tras ‘ca boul’ la jug autoimpus…
Și dacă, măcar o zi, ne-am defini propriile dorințe și idealuri și le-am urma doar pe acelea? Dacă pe parcurs putem face bine și altora, minunat, dar dacă corpul nostru simte cel mai mic disconfort, STOP! Ne-am abătut de la drum. Reconfigurarea traseului! Revenim la zona noastră de soare… Așa vom fi mereu strălucitori și lumea se va încărca de la lumina noastră… Altfel, dacă o luăm mereu pe poteci umbroase ca să-i ajutăm pe alții, noi vom fi întuneric… și nimeni nu e fericit cu întunericul alături… Să ne definim întâi noi masca de salvare… apoi o folosim, abia după aceea putem ajuta frenetic în stânga și în dreapta…
2- Am văzut filmul ”SILENCE”. Regia lui Martin Scorsese. Despre misionarii preoți din Japonia anilor 1600. Mi-a zguduit din temelii tot entuziasmul de a face bine cu forța. De a impune lumina unde oamenii încă se complac în întuneric. De a ține oglinzi mai mult de câteva minute în fața unor persoane care se hrănesc din minciună. Și mi-a pierit cheful de a mai judeca pe oricine care, după înaltele mele standarde face compromisuri. Nimic din toate astea nu există. Există doar ce ne închipuim noi că există. Dacă clipim de două ori parcă nimic nu mai e ce a fost. Singura regulă general valabilă este că… nu există nici o regulă general valabilă!
Și atunci nu e mai bine să lăsăm inima să trăiască în liniște, fără să ne afișăm pompos ideile? Atunci când ieși în față să afirmi un adevăr de nezdruncinat de fapt ceri Universului și Ego-ului Uman să facă ceva să-ți demonteze teoriile, mai devreme sau mai târziu. ”Hai, ieșiți în față, care vrei să te mai bați cu mine în idei?”
Nu mai vreau să contrazic pe nimeni. Cine vrea să mă asculte, bine, cine vrea să vină alături de mine, bine a venit, cine vrea să plece, acolo e ușa, poate afară e prăpastie, poate e paradisul. Nu știu, nu e alegerea mea, nu e viața mea. Eu trăiesc cum cred, cât cred, până mai am chef să cred. Când am obosit, sunt liber să mă opresc și să cred altceva. E treaba voastră dacă m-ați urmat orbește. De-acum veniți doar dacă aveți și voi chef!
3- Pe parcursul acestor luni am auzit zeci și sute de eschive care mai de care mai hazlii și mai Ion Creangă cu al său ‘drob de sare’ like. Eschive de la lucrul efectiv cu feminitatea fiecăreia. Le-am analizat prin prisma sufletului și am avut surpriza să constat că rezonez cu o parte din ele. ”Cum fac” mă întreba una dintre participantele la retragerea Donna Divina ”să nu mă încarc cu toate poverile tuturor femeilor venite la retreat? Eu sunt empatică precum Maica Rafaela și uite că ea, după 10 ani în slujba nevoiașilor a murit de cancer.”
Maica Rafaela
Wow…that’s a big one! Credeam că cea mai mare provocare a unui ”teacher” sau ”maestru spiritual” sau cum mai vreți voi să îl numiți este Ego-ul Spiritual. Senzația că acum eu sunt mai luminat decât voi, deci valea din calea mea, pupați-mi picioarele, aduceți-mi fecioarele să le binecuvântez, faceți duș cu urina mea, alea alea.
Azi am înțeles că și smerenia are pericolele ei. Ideea că eu îți preiau păcatele și te spăl, pentru că asta e soarta mea, tot o formă de Ego Spiritual este, dar atât de parșivă încât nu o percepi… Tu chiar crezi că faci un lucru bun. Doar că Dumnezeu nu vrea să te chinui tu în locul altuia. O dată că acel el nu va înțelege nimic și a doua oară că tu ce să faci cu greșelile lui? Unde și de ce să le somatizezi tu?
Un preot nu își ia niciodată asupra lui păcatele tale. El are tehnici și instrumente de a trimite la etajele superioare plângerile și reclamațiile. El știe să fie DOAR un instrument, nu aparatul de transformare… Sunt și oameni care fac cu corpul lor ceea ce un copac zdravăn face natural… transforma bioxidul de carbon în oxigen, energiile negative în pozitive și așa mai departe. Dar sunt puțini și sunt extrem de bine antrenați. Noi, ceilalți învățăcei în ale lucrului cu lumina am face bine să ne amintim mereu că suntem doar un canal. Și să facem tot ce simțim sau am citit că trebuie să facem ca orice gând sau energie negativă să nu se prindă de noi.
Iar aici, Har Domnului, soluții sunt multe. De la simpla intenție din fiece dimineață de a fi precum pielea de focă, pe care alunecă orice, la folosirea tehnicii oglinzii pentru a reflecta orice nu ne este benefic, cu transformarea în lumină, apoi la folosirea adjuvantelor gen palo santo, ulei de tămâie sacră, mir, copal, toate cu intenția clară de protecție!
Ca un rezumat, mulțumesc Cerului pentru lecția primită, din păcate prin suferința altora. Am înțeles că fiece ființă este iubită de Dumnezeu așa cum este și așa cum alege să se comporte. Dumnezeu lasă cu iubire necondiționată ca noi să ne jucăm și să ne mințim cât de mult ne va plăcea. Și doar atunci când ne dorim cu adevărat ne întinde o mână și se bucură de orice reîntâlnire… oricum ar fi ea… chiar și în vis…
Acum mă pregătesc de o baie cu sare și muuultă spumă… după câteva zile de șoc. Eu abia m-am liniștit dar fetele mele au somatizat tot stresul meu din ultimele luni. Teresa cu enterocolită, Vanessa cu nasul blocat, Suria cu febră și tuse de-ți frânge sufletul… Cu ce sunt eu mai altfel decât toate doamnele despre care povesteam mai sus? Cu nimic. Suntem la fel. Eu am conștientizat fractura. Mă scutur și mă ridic din nou. Cu dragoste, iertare și cerut iertare tuturor celor cu care mi-am intersectat destinul în ultimul timp!
Roxana Gabor – Iliescu
