Am crescut pe culoarele Spitalului de Urgenta. Slava Cerului nu pentru ca as fi avut probleme medicale ci pentru ca eram rasfatata tuturor colegilor mamei mele.
Crescand in umbra unor medici ca Lascar sau Bradisteanu, nu-mi puteam imagina alta cariera decat cea in halate albe.
Asta pana cand o vizita neprogramata in morga spitalului si, instantaneu, intalnirea cu podeaua ei, mi-a anulat optiunea.
2 piese exceptionale de teatru simtite pana in rarunchi mi-au dat un nou sens vietii. Am inceput pregatirea in arta teatrala, cu Scoala Populara de Arta si Cercul de teatru al liceului si toata lumea ma vedea noua Maia Morgenstern.
In afara prof’ului meu de engleza, Tom, care o tinea mortis ca penita mea ar trebui sa fie principalul instrument al castigului existentei mele. Si uite asa m-a trimis la prima sedinta a revistei SALUT. Eram fascinata. Atat de personalitatea lui George Mihaita cat si de perspectiva care mi se oferea:aceea de a continua sa fiu copil curios si bagacios tot restul vietii si sa mai fiu si platita pentru asta!!!
Adolescenta mea a fost marcata de acest paradox. Asa ca am tradat scena pentru Scoala Superioara de Jurnalistica. N-am regretat nici o clipa. Am avut profesori senzationali si imi place sa cred ca nu i-am dezamagit. Am crescut firesc, de la presa scrisa si fotografie, la televiziune. Am adaugat un Master in PR si Publicitate si am organizat orice eveniment si campanie de PR posibile.
Acum, fara sa ma retrag din jurnalism, ma intorc la prima dragoste- scena.
Am redescoperit-o in calitate de MC al diverselor evenimente si festivaluri. Imi place pana la nivel celular si abia astept sa vad ce-mi va aduce ziua de maine!
Roxana Iliescu
