… un alt ‘scandal’ monden…

Dezbat cazul Boureanu din perspectiva de parinte, mediator si coach, pe principiul ‘cum faci dintr-un scandal monden un subiect de meditat la educatia copiilor ai caror parinti s-au separat’.

Copilul meu a implinit 1 an si eu… ma gandesc la Boureanu…

Nu, nu am deviat-o pe carari ascunse, nu m-am indragostit de fostul sot al prietenei mele si nici nu am melancolii din lumea gossip-ului monden. Mi-e ciuda insa ca un astfel de subiect delicat si dureros a fost terfelit fara macar sa i se dea rolul de exemplu pentru a crea o lume mai buna pentru copiii nostri si, implicit, pentru noi.

Ne plac povestile. Clar. Tuturor. Fiind o placere ce dainuie din copilarie, nu prea are leac. Mai ales ca am fost programati sa ne luam invataminte din basme. Buuun. Acum am inteles de ce ne uitam vrajiti la tot felul de povesti de viata prezentate in presa. Si cu cat personajele sunt mai cunoscute si mai unanim acceptate ca persoane publice, cu atat mai bine. Tavalugul de comentarii e nesfarsit.

Pana aici toate bune si frumoase. De aici incolo intervine arta ziaristului, pe care eu mi-am asumat-o responsabil. Respectiv de a face din orice poveste, oricat de ciudata, murdara sau aparent scandaloasa, o pilda pentru altii. Un izvor de intelepciune nu doar pentru protagonist, ci si pentru telespectatori. Aceasta intentie a mea declarata si demonstrata de fiecare data mi-a dat permisiunea vedetelor romanesti si internationale de a expune nu doar lenjeria lor intima in vitrina, ci si sufletul. De cele mai multe ori, cu multumiri repetate pentru a fi scapat de stresul <aoleu, si daca afla cineva…> si apoi de a fi facut chiar o terapie de dezvoltare personala in public. Lucru pentru care, in ziua de azi, platesti bani grei. Atunci cand te dai doi pasi in spate si iti vezi propriile mizerii, e mult mai simplu (si nu prea mai ai cum sa te fofilezi) sa alegi cea mai buna solutie de a le curata si a folosi lectia intru referinta ulterioara. Mai simplu spus – vei mai face greseli, cu siguranta, dar nu aceleasi…

Am urmat aceasta promisiune la fiecare interviu luat, fara sa fi absolvit pe atunci cursuri de mediere, de terapie, de coaching sau de dezvoltare personala. Acum stiu exact conceptele pe care atunci doar le banuiam.

Si am sperat pana in ultimul moment ca “scandalul Boureanu” ar putea schimba definitiv perceptia si mentalitatea autohtona asupra relatiei parinte-copil si asupra transformarii fostilor soti in actuali si permanenti parteneri in cresterea, educarea si indrumarea minorilor.

Privesc siderata, insa, cum lucrurile iau o intorsatura extrem de periculoasa – in loc de o concluzie generala benefica pentru toata lumea, s-au format doua tabere care hranesc fiecare orgoliile partilor.

Captura foto: www.cancan.ro

Unii spun ca bietul tata ar fi victima unei inscenari – ceea ce-l absolva pe el de orice responsabilitate si, in acelasi timp, oportunitate de a schimba ceva in comportamentul lui si, mai ales, in radacinile comportamentelor sale violente.

Altii o iau in brate “protector” pe fiica abuzata si, dupa principiul “dam na-na mesei care te-a lovit”, il fac harcea parcea pe Boureanu tatal, uitand ca jumatate din ADN-ul copilei este al lui, al agresivului parinte. Si aschia nu sare departe de trunchi niciodata. Daca ne facem ca nu vedem asta, mai devreme sau mai tarziu aschia va repeta greselile trunchiului sau, mai rau, va continua sa se razboiasca cu propriile radacini pana la epuizarea ambelor parti sau la escaladarea violentelor.

Are cineva de castigat din asta? Rating, veti spune. Va contrazic. Orice subiect, oricat de scandalos, are o traiectorie similara. Apare, este intretinut, creste, vinde, vinde, scade, mai este un pic revitalizat cu ceva… lemne pe foc si apoi se fasaie. Sau apare alt subiect la zi. Nu conteaza daca scandalul s-a incheiat sau nu. Pur si simplu, publicul se plictiseste. Si atunci intretinerea lui poate fi facuta cu noi mizerii sau cu un happy-end. Asta este credinta mea, am vazut-o tradusa in fapte si nu ma voi linisti pana cand presa nu va avea din nou componenta de “caine de paza al societatii”. Iar cainele de paza nu inceteaza sa mai latre cand s-a obisnuit cu prezenta hotului in curte. El nu se lasa pana nu il izgoneste sau pana cand cineva nu rezolva situatia.

Cum ar putea fi rezolvata situatia Boureanu in beneficiul tuturor, inclusiv al nostru, al celor de acasa? Nu ma erijez in detinatoarea adevarului absolut. Sunt insa mediator specializat in probleme de familie. Si m-am specializat in asta pentru ca am trait in toate rolurile dezastre emotionale provocate de divorturi urat mirositoare.

STIU ca niciun copil nu creste fericit atunci cand mama il face terci pe tata sau viceversa. Copilul are DREPTUL de a-si iubi egal parintii, indiferent daca ei s-au despartit sau nu se mai inteleg.

STIU ca nici un copil nu va fi intreg la minte si la suflet daca isi va judeca sau nu isi va ierta parintii. Parintii sunt parte din el…

STIU ca atunci cand un copil pare sa aiba o problema “grava” de comportament, primii tratati sunt parintii, si nu el…

STIU ca vorbele otravite spuse de un parinte catre un copil sau viceversa au o putere devastatoare asupra ambilor si ca iti ia o viata sa vindeci ranile.

STIU ca orice conflict este menit sa scoata in evidenta problemele intru rezolvarea lor, nu intru gasirea vinovatilor.

STIU ca aparenta putere de distrugere a gainii de catre ou este extrem de periculoasa atat pentru personajele implicate cat si pentru precedentul creat. Tocmai am citit ca o alta adolescenta a cerut sa-i fie arestata mama pentru ca i-a dat o palma… fara sa se gandeasca ce va face ea daca, intr-adevar, i se va indeplini dorinta.

Nu vreau sa ma lansez in polemici… vreau doar ca lumea in care pruncul meu care tocmai a implinit un an sa isi asume actiunile si sa gandeasca de doua ori inainte sa taie o data. Cu fapta sau cu vorba.

Cazul Boureanu in sine este des intalnit, din pacate. Si tot din pacate nimeni nu asculta cu adevarat ce spun partile inainte de a trage o concluzie. Eu am auzit din gura tatalui ca e cu nervii la pamant. Si din scrierile fiicei ca isi iubeste familia, asa cum este ea…

Nu exista scuza pentru violenta emotionala sau fizica. Nici pentru punerea la zid publica a fostului partener sau a parintelui. Exista insa iertare, intelegere, asumare, redresare. La orice varsta, cu orice fel de istorie in spate.

Cu ceva sedinte de terapie si mediere intre cei doi parinti si adolescenta, totul ar putea avea un happy-end. De pus ca referinta pentru orice familie aflata in situatia asta. Vor fi ei dispusi sa faca asta?

Foto: arhiva mea personală si foto publice pe site-uri

Articol scris pentru si aparut in avantaje.ro

Comments

comments