Promovam sau ascultam, de multe ori, teorii lungi cu parinti care se sacrifica pentru copii lor. probabil tot acei parinti care dispar din planul acesta odata cu manifestarea copilului lor ca si fiinta independenta.
„Atat macar sa mai traiesc sa-l vad insurat” sau similare. Mai lugubra (auto)programare greu de imaginat!
Stiu, societatea noastra latina pretinde cu emfaza ca nimic nu e mai important pe lume decat bunastarea copiilor. Ca atare nici un sacrificiu nu este prea mare pentru pruncii din dotare. Nici o suma de bani, nici o oboseala, nici o uitare de sine, orice pentru orice moft existent sau inchipuit. Ba mai mult, daca indraznesti ca parinte sa-ti reclami dreptul la existenta, esti sever atentionat de cei din jur ca pe primul loc vine copilul, pe al doilea tot el si tot asa pana undeva spre infinit. De parca sa ai un mostenitor e un fel de blestem vesnic.
”Mami, eu nu vreau sa mai fac copii! Uite ce te chinui tu cu Suria! Cum de mai fac oamenii copii?” mi-a spus deunazi fii-mea si mi-a inghetat sangele in vine. Adevarul e ca mai mult vorbim despre colicii bebelusului, despre plimbatul sau pe timp de noapte ca sa taca, decat despre bucuria de a ne alinta bebelusii, fara a deveni sclavii lor insa. Si aici revin la ciudatenia- parintii nostri s-au sacrificat pentru noi, noi pentru copiii nostri, ei la randul lor isi vor sacrifica viata pentru nepotii nostri si…pana la urma cine va avea dreptul sa-si traiasca viata?!
Si ca sa ne intoarcem la primele zile de viata si la iminenta depresiei post partuum, va propun ca voi sa fiti prima generatie de parinti nesacrificati, ce doar se bucura de experienta minunata, cu fiecare componenta in parte, fara epuizare fizica sau emotionala a relatiei.
Cum?
1- Orice scuza este buna de folosit pentru a va apara familia de ”judecatile de valoare” ale tertilor! Puneti telefonul pe silentios, anuntati ca vizitele sunt binevenite dupa botez, spuneti ca pediatrul v-a somat sa va odihniti, orice!
2- Daca nu ati facut asta in sarcina, stati acum intr-o pauza de somn a bebelusului de vorba cu partenerul vostru si stabiliti cum vreti sa va cresteti copilul- sa doarma sau nu in pat cu voi, sa-l luati sau nu in brate la fiecare scancet, cum va impartiti rolurile astfel incat sa va protejati reciproc nu sa va acuzati ca unul face mai mult sau mai putin decat celalalt….si asa mai departe. Daca voi hotarati clar regulile, orice sfat venit din afara se va ciocni de ”noi asa am decis”. Iar asta va va feri de nenumarate discutii inutile, de clipe de nesiguranta si chiar de certuri.
3- Cand simtiti ca rezervele de rabdare sau rezistenta fizica sunt pe sfarsite, cereti ajutor! Partenerului, copilului mai mare, unui vecin, oricui e dispus sa faca exact si strict ce-i spuneti voi. Chiar daca asta inseamna sa dea muzica la maxim si sa se plimbe cu copilul in brate in timpul unei crize de colici. Pe cat e de frustrant si epuizant pentru un parinte sa nu poata face nimic pentru a alina durerea pruncului productie proprie, pe atat de simplu poate fi pentru oricine altcineva sa ii tina caldura si…sa astepte sa-i treaca cumva. Timp in care voi faceti esentialul! Va odihniti!
4- Amintiti-va ca nu e momentul sa va rasfatati reciproc cu retete culinare sofisticate! Timpul este extrem de pretios si e mult mai eficient sa va comandati doua ciorbe sanatoase si sa va bagati intr-un dus relaxant (posibil si romantic daca aveti curaj sa intrati amandoi odata) sau la o dulce motaiala imbratisati.
5- Reintroduceti treptat cate o placere personala si una de cuplu pe zi, chit ca incepeti de la 5 minute de mangaieri, apoi un masaj, poate un cafe-latte luat pe o terasa, o intalnire cu prietenele, o mani-pedi, orice va face sa va resimtiti femeie, barbat, femeie si barbat care se iubesc si din aceasta iubire s-a nascut acel inger!!!
Nu uitati ca acel inger v-a ales ca sa-l iubiti dar si ca sa va iubiti intre voi si mai ales sa simta ca va iubiti pe voi insiva, ca la randul lui sa se iubeasca, sa stie ce vrea si… sa fie a doua generatie de non-sacrificati!
Incercati noua abordare si abia astept sa-mi spuneti cum va simtiti voi si mai ales cat de relaxat va fi copilul!
Tineti minte ca nimic nu streseaza mai rau un copil decat haosul si lipsa de limite si siguranta!
