… sau: 15 sfaturi prietenești ca să nu pici de fazan într-o țară exotică

     NU mi-am pus în plan în existența asta să ajung în Caraibe, cu atât mai puțin în Republica Dominicană. Cel puțin nu conștient. Dar cum Universul are instrumentele lui, în cazul nostru a lucrat prin Brandon Bays. Și am ajuns într-un resort de lux din Bayahibe. Republica Dominicană. Așa că am aflat toate detaliile posibile și le-am scris aici, în caz că vă îndeamnă sufletul să mergeți în Paradisul Coralilor.

• ”Sărbătorim aniversarea lui Kevin de 60 de ani și vă vrem acolo, la resort-ul Dream Dominicus! De azi în 18 luni!” a sunat invitația Maestrei Brandon Bays urmată de toate detaliile și prețurile super negociate pentru întreg grupul de practicieni Călătoria. Ne-am uitat ( eu și iubitul meu soț) unul la celălalt și ne-a bufnit râsul. Noi nu planificăm bine nici ce facem mâine și iată-ne plătind cu un an și jumătate în avans o vacanță în celălalt capăt al lumii… Vroiam să fim alături de familia noastră dragă așa că ne-am făcut țăndări zona de comfort. Acum, comparând prețurile plătite de colegii mai puțin zeloși, vă putem da sfatul nr 1- FACEȚI CA NOI!!! Achiziționați vacanța în locuri exotice cu cel puțin un an înainte.

Diferența de preț- noi – 800 de euro 14 zile, ei- 1800 euro 14 zile, același resort, același tip de cameră.

• Inițial, pentru că Suria, fetița noastră de 22 de luni, nu avea un plan stabilit de înțărcare, a primit și ea bilet de avion către Punta Cana. Dar cum devenea din ce în ce mai dependentă de sân, iar eu din ce în ce mai epuizată, am luat decizia istorică și eroică de a o lăsa la o dragă și curajoasă colegă, prietenă și viitoare bunică, iar noi să plecăm precum porumbeii. A fost cea mai bună decizie!!! Erau bebeluși prin preajmă, am făcut nenumărate poze cu ei să-mi alin dorul, dar m-am felicitat în fiece secundă! Din cercetările la locul faptei, vârsta de la care devenea umană treaba atât pentru părinți cât și pentru copii e 4 spre 5, în funcție de cât de independent e. Altfel, cele 12 ore de zbor plus între 7 și 12 ore de așteptare în aeroport (de obicei pe cursele lungi sunt întârzieri ce pot duce la pierderea conexiunii) sunt traumatice pentru toată familia și ar trebui o vacanță de minim 3 luni ca să le uiți. 3 cu copiii, 3 fără!!! Apoi soarele puternic a făcut ravagii la toate vârstele, copiii devenind ori letargici ori de nestăpânit, plus arsurile greu de suportat pentru ochii unei mame, darămite pentru sensibilitatea unui prunc. Apoi mâncarea, evident altfel decât cea cu care noi suntem obișnuiți. A ”legat de budă” generații întregi. Asta în cel mai fericit caz. Și mă gândeam cum mi-ar fi stat să devin polițist permanent al farfuriilor odraslelor mele, evident pofticioase peste măsură. Pe scurt, dacă aveți copii mici și nu sunteți masochiști, alegeți o altă destinație!!! Sau decretați lună de miere (cum am făcut noi) și cereți permisie să plecați doar voi!

• Și că tot veni vorba de mâncare, eu una am încercat primele două zile să fac alegeri sănătoase. Între noi fie vorba, muream și nu știam ce gust are cu adevărat mango, ananasul, banana, avocado, laptele de cocos…Coapte la mama lui și culese la vreme.. Aș fi putut trăi liniștită 2 săptămâni doar cu ..dar all inclusive-ul bata-l vina, te ispitește cu de toate, de la pizza incredibil de bine făcută pentru acel colț de lume (nu aveam de unde să știu că e plin de italieni în Republica Dominicană…) la sushi, brânzeturi de tot felul, porcusor rumenit, pește proaspăt prăjit și asta ca să nu pomenesc de dulciuri sau cocktailuri… Adevărul este că, să ajungi în Dominicană și să nu bei o Mama Juana (un digestiv pe bază de rom, miere și muuuulte condimente) cinstită pe zi e ca și cum ai trăi în ograda maramureșanului și i-ai refuza palinca…

Bucătăria specifică nu a fost chiar pe gustul meu, adică oamenii, după ce zăpăcesc cărnița (de orice, pui, miel, porc, fructe de mare, pește) pe grătar, o aruncă în oală și o lasă acolo ore bune până nu mai simți decât gustul sosului aromat. Adică cere mâncare dominicană și vei primi orez cu tocăniță. Orezul super bun, nimic de zis. A, să nu uit. Au atâtea banane încât le găsești în tot menu-ul lor- banane prăjite, banane uscate, pure de banane, banane pane, orez cu banane, sushi cu banane… Sfatul meu este să rămâi la varianta originala, direct din pom.  Și, ai 2 variante dacă alegi all inclusive – ori ascunzi repede cântarul pus ostentativ în fiecare cameră, ori chemi room service la toate mesele doar cu fructe și salate și nu pui piciorul în zona restaurantelor. Deși la cât de bune și dulci sunt fructele, cantitatea ar trebui să fie extrem de limitată. Cu alte cuvinte, dacă ții la siluetă, te muți la apartamente fără mese asigurate sau stai toată ziua la sală și la înot. By the way, sala de fitness era cu vedere la mare.

• ”Să veniți cu dolari la voi!” a sunat sfatul organizatoarei. Și a fost parțial de folos. Adică toată lumea e fericită când le dai dolari, dar, dacă nu știi cursul oficial, de 50 de pessos pentru 1 dolar (și chiar dacă îl știi, tot degeaba ) îți dau cel mult 47 de pessos. Mai fericiți au fost cei care au scos pessos direct de la bancomat. Asta în cazul în care aveau băncile de acasă cursuri mai prietenoase.

• Noi, fiind un grup de 65 de persoane cu un organizator minuțios, am avut aranjate și arvunite toate excursiile opționale pe insulele de vis din împrejurimi. Nu a fost o idee tocmai strălucită. Într-unul din cazuri, chiar de ziua sărbătoritului trebuia să avem închiriată o ambarcațiune de lux cu mai multe nivele și a venit un catamaran de urgență, fără prea multe locuri acoperite, fără enterteineri  și fără stație de amplificare performantă. Și nu prea am avut loc de comentat, pentru că acolo e la ”take it or leave it”, dar nu prea vrei să te joci cu marii jucători, dacă mă înțelegeți ce vreau să spun…  Apoi celelalte excursii plătite la resort au fost ireproșabile, doar de două ori mai scumpe decât ce ne propuneau cei de la tarabele dintre hoteluri, adevărate mine de resurse. De suveniruri mai ieftine, de țigări de tot felul, de cazare pe termen lung… Ca să vă faceți o idee…o excursie fîș fîș pe Mare cu prânz cu lobster costa la oficial 85 de euro, la domnii din colț 55, cu tot cu muzică și paranghelie… Și oricât de dusă la Ateneu aș fi eu, acolo chiar merge muzica latino dată tare și un rom botezat cu cola sau sprite, după gust.

• Din 2 săptămâni, cred că doar 3 zile am stat efectiv în resort…aveam senzația că mă sufoc. Era mare, era plajă, erau activități, dar locul e mic și clar fals. Adică nu înțelegi nimic din savoarea locului. Colegii nostri au făcut curs PADI de dive și au fost super încântați, atât de preț și durată (440 dolari, 5 zile) cât și de scufundările făcute, la recifurile încă vii de corali și chiar la o pepinieră de corali. Noi am făcut snorkeling în fiecare zi și am rămas absolut fascinați. Ce e snorkeling-ul? E un fel de holbat de sus la pești cu ajutorul unui tub prin care respiri în voie și evident, al unei perechi de ochelari care să nu se aburească prea repede. Noi salutam peștii dimineața și seara, atunci când făceau ei înviorarea. Senzația de a înota printre familiile de pești multicolori este de nedescris…Mai dai de o pisică de mare, de o stea de mare, de un rechinaș pașnic…De vis…Fără glumă, nu îmi mai aduc aminte de o altă reîntoarcere la natură mai faină decât asta… Revenind la excursii, sunt de jur împrejurul insulei insulețe mai mici nelocuite, amenajate doar pentru popasul turiștilor veniți cu bărcile, unde te simți rupt de lume… într-un loc de vis în care a fost filmată Laguna Albastră, un fel de piscină naturală cu apa de 70 de cm plină de stele de mare și nisip fin… sau pe o minusculă insulă de corali absolut fascinantă… Sfatul nr 6- bugetați-vă excursiile, dar plătiți acolo după analiza pieței.

• Prima excursie, prima achiziție de nucă de cocos de băut, excelentă, plină de lapte, delicioasă. Preț- după tratative 5 euro la 2 bucăți. Preț real descoperit după niște zile- 1 nucă de cocos- 1 dolar. Tot acolo am luat și primul colier cu Larimar, piatra pe care ei spun ca doar în Dominicană se găsește și e piatra iubirii. E superbă, de un albastru turqoise. Un colier cu pietricele mici, după muuuulte tratative, 7 dolari. Preț real- 4 dolari. Sfatul evident- NU cumpărați din prima zi- aceeași marfă se găsește peste tot.

• Am fost o zi și la Santo Domingo, capitala Republicii. De la Bayahibe la Santo Domingo și înapoi, plus stat după noi 4 ore bune, am plătit pe un taxi 150 de dolari, 7 persoane. Foarte bine. Ceruse 180 de dolari și asta pentru că îi eram deja clienți. În centru am arvunit un ghid super simpatic care ne-a mai luat 50 de dolari dar ne-a povestit vrute și nevrute și ne-a arătat principalele atracții turistice ( casa fiului lui Cristofor Columb, vice rege acolo toată viața lui), statuia soției lui Diego Columb, un fel de Regina Maria de-a noastră, care a schimbat tot ce a putut în cutumele vremii, și alte câteva locuri interesante, inclusiv câteva magazine pasămite de calitate ce vindeau bijuterii cu larimar și coral negru, o altă minune a insulei. Spun ei, coralul negru are proprietăți terapeutice, de calmare și reglare a presiunii arteriale. Recunosc, am mușcat momeala, am cumpărat un inel de acolo, deși simțeam că cei 30 de dolari pe care i-am negociat erau peste valoarea lui. Dar mi-a venit cu turnat și apoi, încă nu ajunsesem la mercato….

• Vizita la mercato coperto din Santo Domingo a fost cu adevărat o scufundare în viața din insulă. Fructele de pe tarabă, carnea, trestia de zahăr cioplită și pregătită (mă scuzați) doar să o sugi cu nesaț, bijuterii de tot felul, condimente, pești împăiați, pălării din bambus, decorațiuni în tradiția vechilor locuitori ai insulei, tahini…de VIS, de VIS…doar că, dacă întrebai de un preț erai mâncat. Nu mai scăpai până nu cumpărai ceva. Pe la sfârșitul vizitei învățasem negocierea. Din prețul cerut scădeam cel putin 2 treimi și începeam dansul..ce se oprea de obicei ceva mai jos de jumătate…Vă dau doar un exemplu- o statuie pe care am cumpărat-o în final cu 10 dolari am găsit-o identică la un târg din resort cu 75 de dolari..iar aceeași sticlă de Mama Juana în resort era 15 dolari, noi la mercato am dat 3 dolari. Colierul cu larimar avea un pret afisat de 80 de dolari, l-am luat cu 20. Sfatul nr 9- magazinele, outlet-urile și ”fabricile” de bijuterii din centrul orașului sunt locul unde poți admira marfa, pe care apoi să o cumperi la jumătate de preț la mercato coperto. Cât despre fructe, luat 4 ananas la 2 euro…

• În Bayahibe, localitatea pitorească și pescărească de lângă noi, pe malul mării , am găsit un restaurant, Captain Kidd cu o terasă minunată și un tv dat veșnic pe RAI Uno. E deschis de mama disperată a unui tânăr italian refugiat în bratele unei dominicance, în speranța de a-l face să-și câștige măcar benzina de la Porche-ul pe care i l-a cumpărat. În fine, din când în când mai aduce înapoi clienții la resorturile mai îndepărtate. Cert este că au acolo chelneri simpatici, bere Presidente Black (Obama, cum îi spuneam noi), bruschete ca la mamma la Roma, spaghete cu fructe de mare o nebunie, lobster în toate felurile și trabucuri luate de la alimentara din colț, adică foarte ieftine și bune. Cu un 20 de dolari de căciulă am mâncat da Dio și ne-am simțit împărați!! Sfatul era, chiar dacă aveți mâncarea asigurată, merită să ieșiți seara în oraș.

• În ultima seară am făcut schimb de resort-uri, adică am cerut voie (cu 24 de ore înainte) să vizităm resortul mai mare chiar din Bayahibe, Dreams La Romana. Acolo sărbătorise acum 4 ani Brandon cei 60 de ani ai ei. Noi abia o cunoscusem. Ne-am schimbat la 180 de grade părerea despre ideea de resort. Acolo puteai sta și 2 luni fără să te plictisești. E cam cât Neptun-ul și Olimp-ul la un loc, cu 8 restaurante tematice, 1 cafenea, 1 pizzerie, săli de jocuri, 1 restaurant enorm internațional, discotecă, casino, locuri de relaxare, nu mai știu câte piscine, spa, para spa, totul încercuit de o savană tropicală și asezonat cu o plajă superbă, la doi pași de cel mai frumos recif…Am înțeles că aici prețurile ar fi cu 20 % mai mari decât unde am stat noi, dar chiar merită… Sfatul de aici e evident…

• Și pentru că avionul nostru Air France a întârziat 3 ore am stat cuminței în aeroport. Unde, ce să vezi? Mama Juana, romul, țigările și cafeaua erau la jumătate de preț față de ce văzusem în resort. Așa că am mai pus de un shopping și apoi ne-am instalat pe magnifica terasă a Aeroportului de unde poți admira toate decolările și aterizările. Sfatul meu- deși vă doresc să nu vă întârzie avionul la Punta Cana, duceți-vă din timp la aeroport. Merită!

• La dus am crezut noi că am făcut o afacere găsind pe net taxi la Cocco Tours cu 75 de dolari de la Punta Cana la Bayahibe, în loc de 50 de lire sterline de căciulă cât ceruse agenția de turism. Asta după ce la hotel ne ceruseră 320 de dolari… Două săptămâni de apă sărată mai târziu ne-au adus să negociem cu alt nene care tot 75 de dolari ceruse, 55 … și a venit fericit. Tot pe net găsit, Kelly (Tours) îl cheamă, are super mașini și a fost super happy de sampania pe care i-am lăsat-o cadou și cei câțiva dolari în plus- ne-a arătat poza celor doi copii frumoși și ne-a spus că pentru ei muncește. I-am urat să muncească pentru el întâi și ne-am văzut de drum. Dar tot la el am apela la o adică.

• Noi am stat 14 zile și a fost perfect. Am întâlnit o familie de români ce trăiau în Canada veniți pentru 7 zile și abia așteptau să se întoarcă la muncă. Totul fusese perfect, dar nu apucaseră să se deconecteze. (by the way, o idee mai suportabilă de zbor și preț ar fi să vă vizitați un prieten în Monreal și de acolo să luați un pachet cu zbor de 4 ore și cazare și masă, 1200 dolari canadieni de persoană). Giovanni, vânzătorul de la tarabă ne recomanda să venim iarna, când vremea e mai umană (nu 40 de grade și ploaie la fiecare 2 zile) și să stăm 1 lună într-un apartament cu chirie de 600 de dolari, cu doua sau trei dormitoare mari și să ne cumpărăm fructe și legume din piață. Probabil că așa vom face de majoratul Teresei (decembrie 2021)….să mai crească și junioara…

• Dacă tot am ajuns până acolo, nu puteam să plec fără codițe împletite în păr, nu? Am studiat piața și m-am lăsat cucerită de o gașcă de femei planturoase ce mi-au împletit părul mie și mi-au masat bărbatul. Așa de bine că a venit dragul de el în sistem abonament până în ultima zi. Adevărul e că n-am mai văzut o mână așa de zdravănă la nici un culturist profesionist… Și aici prețurile variau ca și cotele apelor Dunării. Lângă resortul nostru, codițele costau 45 de dolari. Noi am găsit cu 15. Iar masajul, de la 120 de dolari cât ne cereau în resort și 45 lângă tarabe, iubitul meu a negociat la 20 de dolari dacă facem zilnic 2… Ce-i drept le-a dat ca bonus niște lecții de yumeiho…

În loc de încheiere, oftez adânc. Asta și pentru că din Caraibe am aterizat direct la Costinești, la ora când plecau românii de pe plajă lăsând o mare de gunoaie în spate, la 2 m de coșurile goale puse de primărie… nu că pe plaja publică din Republica Dominicană ar fi fost altfel… doar că acolo, resorturile de lux sunt mai ieftine decât ale noastre…am încercat să ofer aceleași condiții de cazare și fetelor în Septembrie într-o vacanță de familie și m-am oprit… Ies mai bine dacă bugetez pentru anul viitor avion și tot în Punta Cana, în Thailanda, în Bali… E adevărat, acolo nu am manelele de aici…

Dacă ați găsit informații utile în textul de mai sus, dati-l mai departe… iar dacă vă întrebați ce este Journey (metoda de vindecare profundă, de echilibrare, de conectare cu sinele si cu universul… și de împlinire a tuturor viselor – asa este chiar daca suna un pic a basm!) vă invit să intrati pe pagina Journey Intensive să simțiți…. ce simțiți…

Să vă fie de folos!

Vacanță perfectă să aveți! Aștept feedback!!!

Notă: toate imaginile de mai sus ne aparțin 

Si de mai jos…

Comments

comments