În ultimul timp au venit spre mine filme extraordinare, cu mesaj puternic, în acord cu toate cursurile de dezvoltare personală pe care le-am urmat în acești ani. Stiu, se spune că atragi ceea ce ești. Dar mai știu că poți alege ce rol să joci, ce deschidere să ai, cu ce ochelari să vezi lumea, cât de colorată sau gri vrei să fie lumea ta. Iar „Collateral Beauty„ nu este doar un ghid de a vedea frumusețea din orice lucru ci instrumentul prin care această schimbare de perspectivă se produce în tine. De la prima vizionare.
În regia lui David Frankel, laureat al premiului Oscar, filmul „Collateral Beauty„ se mândrește cu o distribuție de cinci stele, din care fac parte Will Smith, Edward Norton, Keira Knightley, Michael Peña, Naomie Harris, Jacob Latimore, precum şi două actrițe premiate la Oscar: Kate Winslet şi Helen Mirren.
Echipa de creație din spatele scenei îi cuprinde pe Maryse Alberti, directoare de imagine („Creed”), Beth Mickle, scenografă („Whiskey Tango Foxtrot”), Andrew Marcus, editor de imagine („American Ultra: Agent descoperit”) și Leah Katznelson, designer de costume („Cum să fii singur și fericit”). Muzica este compusă de Theodore Shapiro („Trumbo”).
Cam atât despre datele tehnice. Hai să vin și cu o critică. Să mai echilibrez un pic laudele ce vor urma. Singurul lucru pe care nu l-am înțeles este alegerea traducerii titlului – A doua șansă. E muuuult sub semnificațiile titlului original. Dar cum sunt o fată curioasă, am întrebat distibuitorii filmului și am aflat că a fost alegerea și impunerea producătorilor.. Hmmmm, de gustibus..le-o fi mers google translate-ul prost. Iar distribuitorii români, pentru cârcotași ca mine, au lăsat și titlul original.
Gata, am terminat și cu fărâma de nemulțumire. Acum pot să exprim ceea ce de 3 zile de când am văzut filmul am putut doar să bângui – ESTE UN FILM EXCEPȚIONAL!!! SENZAȚIONAL!!! UNIC!!! Nu mă refer doar la regalul actoricesc de zile mari ci la mesajele conținute în fiecare replică, în fiecare acțiune a fiecărui personaj, în fiecare cadru, în fiecare privire.
La prima vedere, este drama, suferința, agonia și regăsirea personajului principal, interpretat de Will Smith. În realitate, sunt împletite alte șapte povești, fiecare cu aparența ei fără speranță, dar în final cu detașarea solutiilor. Simple și evidente odata scoase la iveală.
Lecții de relaționare, în cuplu, cu copiii, cu noi înșine. Un tango pasional între abstract și concret, normal și ideal, dreptate și iubire. Personaje extrem de bine conturate, în care nu ai cum să nu te regăsești, care nu au cum să nu-ți apese butoane existente, uitate sau niciodată conștientizate.
Am intrat în ultima clipă în sala de cinema (ok, ba chiar cu 2 minute după ce a început), așa că singurele locuri libere erau pe rândul 2. Altădată aș fi stat pe scări, pe jos în ultimul rând, oriunde altundeva decât în brațele ecranului… Acum ne-am dus natural unde ne-a împins destinul…și ce bine a fost… Mi s-a mai dus un mit.. Nu știu dacă cinematografele de acum s-au modernizat sau filmele sunt făcute altfel, dar nici nu mi-a amorțit gâtul, nici nu m-au durut ochii. În schimb am avut loc de picioare și.. să plâng în voie.. Să mă fac bine înteleasă. Nu să lăcrimez,. Să plâng în hohote!! Mulțumind Cerului că existența mea actuală este contemporană cu atâta sinceritate și atât curaj de a urca pe ecrane toate oglinzile necesare pentru ca noi să ne vedem pen oi înșine așa cum suntem- SUPERBI și PERFECȚI, în visul pe care îl numim realitate. Singura diferență dintre un vis frumos și un coșmar este percepția noastră. Iar vestea bună, excepțională chiar, este că ea, percepția, se poate schimba într-o secundă. Uite, exact atât cât ți-a luat să citești această frază ar putea dura schimbarea vieții tale de la ”ooooffff…” la ”wowww!!!”
Iar sloganul filmului – We are all connected – m-a trimis în zbor la Matrix, la Oblivion, la toate filmele și cărțile pe care Universul le-a trimis să ne obișnuiască cu ideea că nu mai avem de ce și unde să fugim… Suntem toți pentru unul, unul pentru toți…
Săptămâna trecută am revăzut ”Shakespeare in Love” și regina Elisabeta I căuta piesa care să suprindă adevărata esență a dragostei. A găsit-o în Romeo și Julieta. Dacă ar fi invitat-o cineva la premiera Collateral Beauty, ar fi găsit și esența vieții.
Imagini si trailer: New Line Cinema
