Cum este sa fii un ‘Oblio’ gravid intr-o lume a non-gravizilor?
De cand am facut public faptul ca astept a treia nazdravana, cele mai multe intrebari pe care le primesc sunt despre sarcina. Nu atat sfaturi practice de nutritie sau miscare ci despre un subiect tabu- atat femeile cat si barbatii vor sa stie cat de „nebune” sunt cu adevarat gravidele si cat joaca teatru intru captarea atentiei. Inainte sa raspund, va intreb pe voi- Cat de mult ocrotiti femeile insarcinate din suflet si cat scrasnind din dinti, suportandu-le „toanele” cu gandul ca noua luni nu pot fi atat de lungi…?
Dragos, 39 ani, Roman- „Nevasta mea si-a dorit un copil de ani de zile si a ajuns sa faca toate nebuniile pentru a avea o sarcina. Aproape ca nu mai conta relatia noastra, cat ideea de a avea un mostenitor. Acum a reusit, iar eu ma simt total exclus. Ma acuza ca nu ma implic, dar ea a ramas in laborator iar toate problemele le discuta cu medicul,nu cu mine.In plus, sunt luni de zile de cand nu ma lasa sa o ating pentru ca ea poarta „un copil pretios”. Si eu ce mai sunt?”
Esti un barbat curajos care vrei sa rezolvi o problema reala intalnita in multe cupluri. Multi (si multe) se lasa purtati de vartejul „necesitatii” de a fi „in rand cu lumea” si uita ce ar trebui sa reprezinte acel copil- o incununare a iubirii lor. Iti propun sa o duci intr-un loc frumos, sa ai grija sa aiba la indemana mancarea preferata si neaparat o toaleta, sa o rogi sa aiba rabdare sa te asculte fara sa te intrerupa si sa-i spui cum te-ai simtit tu in toate aceste luni, apoi cum ai vrea sa te simti in relatia cu ea si cu noul membru al familiei, si, daca poti, cum ai vrea sa se poarte ea cu tine. Incepe insa conversatia asigurand-o ca nu exista nici un repros in tot acest demers, ci doar dorinta ta de a-ti recastiga femeia iubita si de a avea acces emotional la noua viata de familie.
Iar expresia de „copil pretios” apartine medicilor, si defineste o sarcina obtinuta greu sau dupa multe nereusite. Asa ca are parte de mai multa atentie. Nu in defavoarea parintilor, insa. Din contra.
Florentina, 23 ani, Bistrita- „M-am casatorit cu un barbat cu 2 copii si 15 ani mai in varsta ca mine. Pana la nunta ma rasfata ca pe cea mai pretioasa comoara a lui. Am ramas gravida in luna de miere si totul s-a schimbat. Mie imi e foarte rau iar el, in loc sa aiba grija de mine, pare deranjat de starile mele, ba chiar se plange tuturor ca trebuie sa o ia de la capat cu pampersi si urlete. Sta toata ziua cu copiii lui si am ajuns sa fiu geloasa pe ei, desi ii iubesc. Sunt eu nebuna sau el nu ma intelege?”
- Sotul meu ti-ar raspunde „scoate” sau „baga” “- si”. Eu as fi usor mai blanda, pentru ca imi este familiara senzatia de „nebunie” data de hormonii sarcinii. In plus, asteptarile create de societate (femeia intalneste printul, ii daruieste un copil iar el va fi serv devotat familiei tot restul vietii)sunt cel mai mare dusman. Desi ai fi tentata sa crezi altceva, si barbatii sunt oameni. Ce reactioneaza, in cel mai fericit Caz, doar la ceea ce li se cere. Nu la ceea ce ne-am astepta noi de la ei, dar tinem bine de tot ascuns. Doar pentru ca mai are 2 copii, nu inseamna ca e expert in ce I se intampla femeii iubite pe parcursul celor 9 luni. Pot banui doar ca nici fosta sotie nu a fost experta in comunicarea starilor emotionale. Poate ca daca ar fi fost, tu nu ai mai fi existat in viata lui. Gandeste-te ca si el s-a trezit de la o zi la alta cu alta femeie. Plina de toane, greturi si gelozii. Si el poate crede ca l-ai pacalit pana acum. Daca nu stii sa-i comunici exact starile prin care treci, gaseste un curs prenatal si mergeti impreuna. Ii va fi mai usor sa te inteleaga cand va vedea ca toate cuplurile trec prin asta iar unii barbati chiar gasesc modalitatea sa-si sprijine nevestele. Doar ca acei barbati au sotii care au invatat sa spuna dulce ce le doare si, in putinele momente in care nu le doare nimic isi gasesc timp sa le multumeasca partenerilor pentru suport si chiar sa Ii rasfete…ca „in vremurile bune”.
- Marian, 42 ani, Torino – „Pana acum am muncit din greu sa adun bani sa-mi permit o familie. Am luat o fata din Italia ca sa ma ambientez definitiv aici si acum avem o casa, un Caine si un copil pe drum. Dar Barbara a inceput sa-mi explice ca in Italia, femeile sunt tinute pe puf de cand Raman gravide, singura lor sarcina fiind sa creasca mostenitorul. Sincer, sunt speriat, coplesit si ma simt folosit..”
- Sincer, sunt uimita de acuratetea cu care iti descrii emotiile. Minunat! Ar fi un inceput splendid de sedinta de terapie. Dar pana ajungeti acolo (desi v-as recomanda sa o faceti impreuna si de urgenta) incearca sa ai o discutie sincera cu ea despre cum vede fiecare dintre voi viitorul! Visul meu este ca nici o casatorie sa nu mai fie legitimata pana cand cele doua viziuni nu Devin una singura. Nu poti uni doua destine si doua trupuri (asa cum spune Taina Cununiei) fara sa te asiguri intai ca visele celor doi indivizi converg. Macar in momentul uniunii. Dar acesta este un alt subiect. Respectiv subiectul de Baza de la care pornesc toate problemele de cuplu. In rest, totul e aiureala. Italiencele destepte nu-si mai limiteaza demult viata la copii si nici nu-si mai forteaza sotii sa faca bani cu orice pret. Nu de alta, dar au vazut ca ei gasesc in asta scuza perfect sa fuga in Romania…Am putea perora intens pe subiect, dar solutia ramane tot in gasirea, cu sau fara ajutorul unui specialist unei idei comune de intemeiere a unei familii sanatoase. Daca impreuna hotarati sa va impartiti sarcinile, va fi totul perfect. Daca tu vei fi obligat sa castigi toata painea familiei sau ea sa se ocupe singura de menaj, frustrarea acumulata va aduce dezastre. Si ar fi pacat de, banuiesc, iubirea si bunele voastre intentii initiale..
- Dorina, 32 ani, Vatra Dornei- „Am ajuns in al doilea trimestru si starile de rau nu au incetat. Dar cand nu imi e rau imi e pofta de tot ce misca. Iar sotul meu zice ca nu exista asa ceva, ca ma prefac doar ca sa-l innebunesc pe el. Ca vede gravide bine mersi pe strada si doar eu exagerez de parca as fi singura femeie din lume cu burta la gura.”
- Barbatul tau repeta texte auzite prea des peste tot. Si din pacate foarte putine femei sunt dispuse sa descrie exact prin ce stari trec, tocmai ca sa nu fie considerate nebune. Nu-si dau seama ca duc in spate apoi depresii si dezamagiri cumplite care le vor afecta toata viata de familie. Eu m-am hotarat sa scriu o carte despre asta. Pentru ca reactia barbatilor la comportamentul femeilor gravide aparent isterice este sa intre in defensiva si de acolo trimit comportamente ce ranesc si mai tare biata viitoare mama. In loc sa se simta rasfatata se simte umilita, vinovata, abandonata. Iar Barbatul din ce in ce mai furios isi gaseste alinare in alta parte- cu baietii, cu vreo colega dispusa sa-l asculte si sa-l inteleaga prin ce trece alaturi de nevasta „plecata de pe fix”..si uite asa, ajunge sa vina acasa ca la un serviciu de care are nevoie, dar abia de-l inghite. Asta este ceea ce vrei?Daca nu, intreaba-l din suflet ce simte cand te vede asa. Iti va raspunde probabil la fel de deschis Ca si tine, FRICA!!! Teama de schimbare, de necunoscut, de incontrolabil, de responsabilitate…Pana acum relatia voastra Era distractiva, nu? Nu lasati sarcina sa strice asta!! Vezi ce mai oti face din lucrurile care-i faceau lui placere maxima si roaga-l sa faca si el pentru tine acelasi lucru. Inainte sa fiti mama si tata, tocmai ca sa fiti mama si tata, aveti nevoie sa fiti mereu iubit si iubita!!
- As avea inca multe cazuri de tratat, pentru ca subiectul este unul dureros si ascuns in mod absurd, pentru ca „nu da bine sa spui ca te certi cand astepti un copil”. Dar statisticile Arata ca radacina divorturilor se afla de multe ori in perioada de sarcina..cea care in filme e descrisa ca fiind cea mai frumoasa. Poate fi! Daca aveti grija de ceea ce a dat nastere sarcinii, Adica de iubirea si visele voastre comune!
Va astept in continuare intrebarile voastre pe adresa roxana@revistaplafar.net! - Pana atunci, fiti sinceri, dragii mei!
-
PS- De pus intr-o caseta separata- Cum se simte o gravida.Pentru ca am observat ca majoritatea femeilor insarcinate au probleme in a constientiza si apoi verbaliza ce simt, am sa sparg eu gheata, cu un fragment din cartea pe care o pregatesc despre adevarurile sarcinii si ale maternitatii-
Foto: Valentin Dilta * www.valentindilta.ro
„Ma consider o femeie cat de cat rationala. Iar partea mea rationala a inregistrat cu stupefactie starile prin care am trecut intr-o singura dimineata, candva in luna a treia- ora 7- suna ceasul ca de obicei.Doar ca azi in locul ceasului am auzit clar un calau care anunta vremea decapitarii. Ba chiar am simtit varful rece al securii pe gat. Drept pentru care m-am scuturat energic si brutal, in timp ce-mi observam sotul nedumerit de reactia mea la un dragastos sarut de buna dimineata. Ma simt vinovata de ce am facut, ma buseste plansul dar in acelasi timp ma napadeste sentimentul nedreptatii totale, atunci cand vad in ochii lui deja eticheta de „dusa cu pluta”. Asa ca racnesc printre lacrimi- „Tu nu stii cum e sa nu poti sa dormi de greata si, in loc sa ma protejezi de urletul ceasului tu vii sa ma pupi de parca nu s-a intamplat nimic..Nu poti si tu sa duci copiii fara sa ma deranjezi? Poti sa faci si tu macar atat pentru mine si pentru sarcina asta?Si voi fetelor chiar nu intelegeti ca mi-e greu si am nevoie de ajutor? Chiar nu va pasa de mine?!!”In timp ce ma aud cu reprosuri absurde imi vine sa ma ascund in Centrul pamantului de rusine, dar pur si simplu nu ma pot abtine. Parca o fiara salbatica ar salasui in mine si din cand in cand ar prelua conducerea fara sa ma intrebe sau sa ma avertizeze macar. As vrea sa-mi cer scuze, dar privirea reprobatoare a sotului meu intarata si mai tare bestia. Si ca sa nu o las sa se dezlantuie definitiv, nu am de ales decat sa ma ridic inbufnata din pat, sa trantesc usa de la baie si sa hototesc zgomotos pe buda, cu constiinta clara a victimei perfecte…-Eu aduc pe lume un inger indurand chinurile iadului si, in loc de vesnice multumiri primesc indiferenta si cruzime!! Din fericire, sotul meu si-a revenit din soc, si-a amintit ce-i spusesem in momentele rationale si a venit sa ma recupereze din baie imbratisandu-ma si iubindu-ma asa cum eram…si ziua putea incepe”
Foto: arhiva mea personală
Articol scris pentru si aparut in revista plafar
